idei...

Hai să mai scriu şi eu ceva pe aici...deşi n-am nimic important de spus...dar având în vedere că n-am mai scris de atâta timp, mă gândeam că poate ar trebui...
Ce s-a mai întâmplat în ulimul timp?...Mda...Câteva probleme de sănătate...nimic grav, m-am operat de apendicită, acum sunt bine...sper să nu mai fie nevoie vreodată să mă internez, că nu mi-a plăcut...Da, ştiu...Cui îi place?...Măcar am învăţat ceva din chestia asta: sănatatea e cea mai importantă! Am văzut oameni cu probleme mai grave decât apendicita mea...şi nu ştiu de unde au putere să mai trăiască, să râdă, să facă glume, ştiind că nu se vor face bine niciodată...Eu, sincer nu ştiu dacă aş rezista...
Incă o idee: sistemul medical din România are probleme...ştiaţi şi asta...nu? Defapt...există ceva fără probleme în România?
Mă rog...să trecem peste...
Au avut loc alegeri...n-am votat nici de data asta. Nu mă interesa prea tare cine iese preşedinte, până în momentul în care am văzut cum se bucura domnu' Geoană de victorie. În momentul acela chiar mi-am dorit o răsturnare de situaţie, aşa, să-i taie din elan. Când îl auzeam cât de fericit e el, de parcă descoperise America, cum promitea el acolo luna cu tot cu stele de pe cer, c-o să facă şi-o să dreagă...de parcă cineva l-ar fi crezut...Şi uite că răsturnarea de situaţie s-a produs...şi i-a îngheţat zâmbetul pe faţă domnului Geoană...Evident, a găsit soluţia, alegerile au fost fraudate...Aşa şi? Dacă ar fi ieşit el nu erau fraudate? Să fim serioşi, nici unul nici altul nu au jucat corect, aşa că ce rost are să se acuze acum unul pe altul? Mă rog...trecem şi peste asta, că nu ma interesează politica la ora asta...traba lor ce fac, România tot în criză e, nouă ne merge din ce în ce mai prost, lor nu le pasă, şi asta nici nu se va schimba curând...
Se apropie sărbătorile de iarnă...sau ca-n reclama aia: "Vine Craciunul!!!"...Mda...O să treacă, staţi liniştiţi...O să vină şi 2010...A... era să uit...o să fac 19 ani saptămâna viitoare...Wow...Ce mare sunt!!! Am îmbătrânit...mai am vreo 40 de ani şi mor...sunt optimist...
Mă tot gândesc ce drac de titlu ar trebui să pun la mizeria asta...Mamă, ce tâmpenii fară sens am scris pe aici...stiu, n-a înţeles nimeni nimic, nici nu era ceva de înţeles, am spus de la început că scriu doar aşa de dragu de-a uza tastatura, fara nici un rost...ai pierdut atata timp citind chestia asta şi n-ai aflat minic care te interesa ...mai contează...vorba celor de la Paraziţii: oricum, e greu să găseşti un mix bun! ...ştiu...nici asta n-are nici un sens...deci care e ideea până la urmă?...ideea e că sigur aveam o idee când m-am apucat de scris, dar probabil mi-am pierdut-o între timp...Deci...care e titlu până la urmă...? Nu ştiu...dar dacă mai stau mult să mă gândesc sigur mă enervez şi şterg tot...Nu că aş pierde ceva, da totuşi...

Alegeri...

Acum două zile cică au fost alegeri. Cică fiecare român trebuia să meargă să aleagă preşedinte. Nu ştiu dacă voi aţi fost sau nu sa vă exercitaţi acest "drept", da eu nici măcar nu m-am gândit să mă duc. Nici nu ştiam cine dracu candidează... De ce să mă simt eu vinovat de ce-o să se întâmple în următorii ani? Pe cine dracu să votez? Oricum probabil toate treburile astea sunt aranjate. Ultimul lucru care mă interesează e o discuţie despre politică, aşa că închei prematur acest articol, trimiţându-i la dracu pe toţi ăştia care vor să fie preşedinţi sau ce mama dracu mai vor să fie, şi dedicându-le o melodie, care spune totul pentru cine ştie să asculte:

Aşa sunt eu...

Am o problemă (defapt am mai multe, da asta mă macină azi...). Problema mea e faptul că sunt un mare laş...Fug de probleme ca de dracu...Poate eram în altă parte acum dacă aveam curaj să risc, să înfrunt problemele, să spun lucrurilor pe nume...Aleg întotdeauna calea care presupune cele mai puţine riscuri, urăsc să mă complic, urăsc să fiu nesigur. Aleg calea cea mai uşoară, chiar dacă ştiu că nu voi ajunge acolo unde trebuie. Şi, ciudat, sunt cam tot timpul mulţumit, găsesc tot timpul cele mai ridicole scuze, şi spun că aşa e cel mai bine, că am făcut tot ce puteam face...În realitate nu-i aşa. Puteam face mai mult, puteam ajunge mai departe, da' mi-a fost frică să merg. Tot ce am făcut a fost să aştept să treacă timpul. Şi uneori timpul rezolvă tot. "Ce nu poţi face azi lasă pe mâine, că poate se rezolvă de la sine." Şi uite aşa ajungi un spectator în propria ta viaţă. Te uiţi ca prostu' la ce se întâmplă în viaţa ta şi nu mai înţelegi nimic. Constaţi uimit ca nici nu prea te mai interesează. Te mulţumeşti cu ce ţi se dă...
Dar privind partea plină a paharului, putea fi şi mai rău...Deci până la urmă aşa e mai bine, deci n-am făcut nici o greşeală, deci n-am ce să regret. Aşa sunt eu. Am o grămadă de defecte, le văd, dar îmi spun "Aşa sunt eu!"...

Vescan-Fericitul

Doar o melodie...

Despre fericire...

Ce e fericirea? O intrebare pentru care nu cred că există un răspuns bine definit...Defapt...nici nu poate exista o definiţie clară pentru acest termen, fiecare are viziunea lui despre fericire. Niciodată a fi fericit nu va însemna acelaşi lucru şi pentru mine şi pentru tine. Unii confundă fericirea cu "micile bucurii ale vieţii", şi se declară fericiţi pentru nişte evenimente sau stări de care peste cateva zile nici nu îşi vor mai aduce aminte. Mă refer aici însă la fericirea totală, spre care tinde orice om în viaţă.
Eu văd fericirea ca pe o stare de mulţumire toatală, o stare în care nu ne mai putem dori nimic, pentru că avem TOTUL. Dar e oare posibil să nu ne mai dorim nimic? Viaţa unui om se rezumă defapt la dorinţe, la "vise", unele sunt realizate, altele nu...Ideea e că trăim ca să visăm, şi să ne îndeplinim vise. Şi când toate aceste vise sunt realizate, când am ajuns să ne îndeplinim toate dorinţele, atunci spunem că suntem fericiţi. Suntem făcuţi însă, în aşa fel încât, oricâte dorinţe ne-am fi îndeplinit, vor apărea în mintea noastră altele, şi nu vom putea fi fericiţi până când nu se vor îndeplini şi acestea din urmă. E teoretic imposibil să ai totul, să nu mai ai ce să îţi doreşti, oricât de bun, de frumos, ar fi un lucru, nu vom putea spune despre el că e perfect, tot timpul ar putea avea ceva care l-ar face şi mai mai "perfect". E ca la matematică, chestia cu infinitul, oricât de mare ar fi un numar, va fi tot timpul un numar mai mare ca el.
Aş fi tentat atunci să cred că doar un om lipsit de imaginaţie poate fi fericit, un om care nu mai poate visa la nimic, un om care mai vrea nimic, spunând că are totul...crezând că este fericit...
Dar în realitate, şi acela ar putea avea mai mult, deci fericirea lui nu e una general adevărată. El are senzaţia de fericire, însă nu putem spune că, punându-ne în locul lui, oricare dintre noi ar fi fericit...deci prin urmare, fericirea lui e valabilă doar pentru el, doar atâta timp cât nu ştie că poate avea mai mult, doar atât cât nu cunoaşte adevărul. Putem defini astfel un "ceva", pe care unii îl numesc fericire, şi care depinde de cât de mult ne permitem să visăm. Acel "ceva" diferă de la persoană la persoană, e ceva relativ, şi presupune nişte limite, deci omoară libertatea, omoară adevărul. Acel "ceva" există doar pentru unii, iar pentru cei mai mulţi e doar o iluzie, şi li se "sparge în cap" atunci când ajung la el. Atunci când ajung la acele limite pe care şi le impuseseră, constată că lumea lor nu se termină acolo, că pot merge mai departe, şi definesc fericirea ca fiind altceva, impunând alte limite. Cei mai trişti sunt defapt cei care nu ajung niciodată la acel "ceva". Limitele lor sunt prea departe. Ei cel puţin vor rămâne cu iluzia că ar fi putut fi fericiţi.
În viziunea mea, fericirea, e defapt starea supremă spre care tre să ne îndreptăm, bucurându-ne de fiecare zi, de fiecare "punct" al vieţii, mergând înainte pe calea spre fericire, împlinindu-ne dorinţe, şi construindu-ne altele, conştienţi de faptul că suntem nelimitaţi, că putem mult mai mult decât vedem din punctul în care suntem, având însă mare grijă la modul în care evoluăm, scopul nu scuză întotdeauna mijloacele, şi pentru a fi mulţumiţi tot timpul de punctul în care suntem, şi pentru a trece la punctul următor, trebuie să fim mulţumiţi de modul în care am parcurs drumul nostru până aici, caci la sfârşit de drum, ultimul lucru pe care ni-l dorim e să avem regrete.

Limba Română

Hai să mai scriu şi eu ceva pe aici...că n-am mai apucat până azi. Ce s-a mai întâmplat în ultimul timp? Multe...şi nimic atât de interesant încât să mă apuc să povestesc...Ideea e că sunt "oficial" student acum. Mda...Îmi place Timişoara, facultatea încă nu ştiu dacă îmi place, colegii...încă nu prea îi cunosc. Mă rog...
Lăsând la o parte toate astea, viaţa merge ca şi până acum...Despre altceva vroiam să vorbesc. Despre...limba română...Am mai zis odată că mă enervează des întâlnitele texte cu tz şi sh, ca sa nu mai zic de toate cuvintele tâmpite folosite pe mess "ji" hi5...care nici nu exista în limba română. O a doua chestie care nu îmi place, şi acum o să îmi sară mulţi în cap, e faptul că incercăm să combinăm limba română cu limba engleză. Mie nu îmi place engleza...Ce mama dracu, m-am născut în România, vorbesc româneşte. Înţeleg că sunt unele cuvinte care sună mai bine în engleză, dar totuşi, mor când cineva foloseşte într-o propoziţie mai multe cuvinte în egleză decât în română. De ce ar trebui să ştiu eu engleză ca să înţeleg ce spune un român...Ce, suna mai "cool" în engleză? Ce cuvânt de căcat "cool". Ai fi putut spune că sună mai "bine"...dar n-ai mai fi fost "cool"...Ia mai dă-i dracu de americani, de ce tre să ne luăm tot timpul după ei? De ce tre să-i pupăm în cur tot timpul? Ne-am născut români, hai să fim în p**a mea români! Hai să vorbim româneşte! I-auzi ce zicea Puya, pe vremea când facea muzică, pe vremea când "îl durea-n p**ă dacă e sau nu comercial":


Şi e ciudat cum acelaşi Puya, cântă acum, jumate în română jumate în engleză...
Hai, vă las, mă duc să-mi trag un glonţ în cap...că nu mai am loc în România...

Nu uita...

Deci... nu ştiu când o să mai scriu pe aici... probabil nu prea curând...Da nu despre asta vroiam să vorbesc...vroiam doar să pun o melodie, care personal îmi place tare mult...O dedic celor care au impresia că sunt oarecum superiori fiindcă din punct de vedere material dispun de mai mult decât alţii...Las melodia să vorbească, fiindcă Raku zice mult prea bine aici...Şi nu uita...cine se afişează cu aparenţele, poate doar să pară ceea ce nu e...


Raku - Nu uita
Asculta mai multe audio Muzica

Se apropie...

A cam trecut vacanţa...în câteva zile începe şi facultatea...Adio somn până la ora 12...Adio zile întregi petrecute în faţa calculatorului...Mai am doar o zi de stat acasă...şi gata. Sunt un pic curios cum o să fie, însă tot aş mai fi stat acasă...Aş mai fi vrut o lună de vacanţă...
Din nou boboc...la dracu...
Am mai zis că nu prea îmi plac schimbările...

Nostradamus 2012

Nostradamus 2012-sau o mizerie de film...care nu ştiu de ce dracu se numeşte documentar, cand defapt, e mai mult sf ce vezi acolo. Nici n-am avut rabdare să mă uit la tot, cand am văzut ce pot debita rataţii ăia acolo. Tema: Sfârşitul lumii în 2012...cred că am mai scris odată despre ideea asta tâmpită. Deci eu chiar nu înţeleg rostul discuţiilor pe tema asta. De ce tre să vină nişte deştepţi şi să spună ei că ştiu ce se va întâmpla peste 3 ani, la o dată exactă, 21 decembrie parcă. Explicaţia ştinţifică pe care o dau unii pe tema asta, aia cu comprimarea timpului e cea mai mare tâmpenie inventată vreodată, o asemenea teorie nu poate fi demonstrată, aşa că nu se numeşte explicaţie ştiinţifică. Cum dracu să se comprime timpu. Atunci de ce nu ne rămân ceasurile în urmă? Sunt influenţate şi ele de rezonanţa Shumann, atunci inseamnă că tot ce-i pe pământ se mişcă mai repede. Păi şi atunci nu văd problema. Scade timpul, creşte viteza, raportul e acelaş.
Punctul zero...sau 24 de ore de acum 20 de ani corespund cu 0 ore...Si cam prin ce dracu de formule aţi ajuns voi la 0? Ca să nu mai spunem că, potrivit ştiinţei, şi nu balivernelor, dacă această rezonanţă s-ar modifica aşa cum zic ei, ar trebui să se modifice şi volumul planetei...fapt care n-a fost confirmat de nimeni până acum. Uite, referitor la tâmpeniile astea şi la rezonanţa Schumann, citiţi articolul ăsta. Adică rezonanţa asta nu se modifică deloc. Cei care sunt interesaţi, în loc să creadă toate tâmpeniile, ar putea să se documenteze înainte, şi pe urmă să spună la toţi că vine sfârşitul lumii.
Pe plan religios, din câte ştiu eu, în Biblie scrie că nimeni nu ştie când va veni Sfârşitul Lumii. Numai că sau găsit nişte deştepţi, care să n-aibe treabă nici cu religia nici cu ştiinţa, şi să îşi facă propria teorie, bazată pe cultura unui popor antic, sau pe ce-a zis unu acum 500 de ani. Să fim serioşi, putem crede ce citeau mayaşii în stele, când ei nici măcar nu ştiau că Pământul e rotund. Calendarul Mayaş se termină brusc la în 2012...păi trebuia să se termine cândva nu? Cât de cretin tre să fi să ieşi în public şi să spui că şti tu când va veni Sfârşitul Lumii, că ai "presupus" că ai înţeles tu ce vroiau să zică mayaşii prin desenele lor...şi de unde ştiau mayaşii ce se va întâmpla peste mi de ani? Adică...voi vă numiţi creştini, nu? Da aveţi mai multă treabă cu ce ziceau mayaşii...Că nu credeţi în Dumnezeu pot să înţeleg până la urmă, dar atunci mergeţi pe explicaţii ştiinţifice, demonstrate, lăsaţi dracu cultele popoarelor antice...Mai aveţi puţin şi vă închinaţi la pietre, că aşa reiese că tre să faceţi din desenele din peşterile preistorice...Inventaţi o nouă religie, că nu sunt destule...Chestiile astea puteţi să le interpretaţi cum vreţi voi.Partea mai proastă e că unii vă cred, se uită la documentarele voastre tâmpite şi vă cred...Şi uite aşa se controlează mintea umană, cu poveşti de genu ăsta. Nu m-ar mira ca în spatele acestor poveşti să fie planuri mult mai "măreţe", puse la cale de ăştia care ne conduc din umbră, ne manipulează, şi ne fac să credem că defapt lor le pasă ce se întâmplă pe Pământ...