Una dintre generaţii...

Winnetou scria ieri un articol despre...tinerele domnişoare din România secolului XXI... ca să le spunem aşa...
Pentru că, după un comentariu plin de superficialitate, Bianca mi-a reproşat că "prea trec cu vederea", mă simt dator să scriu şi eu unpic, încă odată, despre generaţia asta de copii tâmpiţi, din care şi eu fac parte...
Nu că aş avea vre-un respect pentru generaţiile trecute, cărora li se datorează tot căcatul în care România e scufundată pân' la gât...
Şi totuşi, copiii ăştia tineri, dependenţi de "net", de muzică "haus" şi de cluburi, suferind de ei de la vârste cât mai mici, pentru care "şcoala" e cel mai urât cuvânt din limba română, pentru care "a citii o carte" e ceva ruşinos, care visează-n fiecare noapte că vor ajunge mai bogaţi decât Bill Gates, fără să mişte un deget, fetiţele astea care la 14 ani sunt destul de mari ca să-ncerce tot ce văd într-un film porno regizat de minţi bolnave americane, băieţeii  ăştia ce-şi cumpără ţigări cu bani furaţi de la "tata", la vârsta la care ar trebuii să bea "lăptic" uitându-se la desene animate, sau tinerii ăştia care la 17 ani au atâtea probleme imaginare-n cap încât îşi îndreapă păru' cu placa, şi-l trag peste ochi, desenează o inimioară, după care-şi taie venele, convinşi că fac cel mai "de admirat lucru",  ăştia toţi, învârtiţi, întorşi pe dos, luaţi la palme, bătuţi cu biciu, cum p**a mea vor putea ăştia, nu să schimbe-n bine ţara, şi măcar s-o menţină la nivelu' la care se poate trăii, cu 12 ore de muncă şi 12 de somn...
Ce speranţe garantăm noi, ăştia de-acum, generaţiilor ce vor urma? Şi nu ştiu dacă numai în România se întâmplă treaba asta... Uneori mi se pare că întreaga omenire e bolnavă, că peste 100 de ani, pe Terra vor domnii în linişte viermii, hrăninduse cu resturile celor ce odată fuseseră oameni...
Dar să revin la ţărişoara noastră, şi să mă limitez la ce se-ntâmplă acum... La personajele astea referite mai sus, şi la nevoia lor de afirmare, înţeleasă probabil greşit de către mine...

Unde ai greşit tu, ca fată de 17 ani, când observi că ţi-ai futut tot viitoru', că nu şti cum să-i spui lu' tactu', care te credea încă virgină, şi care se mândrea cu tine, că-n urma unei nopţi de beţie, s-au întâmplat prea multe ca să-ţi poţi aminti ceva, da' că o să trebuiască să faci un avort... S-o luăm de la capăt... aveai 13 ani, şi te gândeai c-a trecut vremea-n care mama ta te-aducea de mânuţă la şcoală... Eşti mare acum... Şi peste tot auzeai vorbinduse despre sex, despre relaţii... prietena ta cea mai bună îţi povestea deja despre prima ei experienţă sexuală, cu un tip de 17 ani... cât de fericită putea să fie ea...  Ai început să uiţi de şcoală... Te gândeai deja la tipul ăla din liceu, fratele mai mare al unui coleg de-al tău, care-ţi vorbise odată pe mess... Cu siguranţă e cel mai tare tip... şi câte fete tre' să aibe... N-ai prea înţeles de ce se grăbea aşa, după prima întâlnire, s-ajungeţi la el în cameră... Dar ţi-a plăcut ce-a urmat apoi... N-ai înţeles nici de ce după o săptămână ţi-a spus că nu mai poate continua... că eşti o fată drăguţă dar că... e complicat... Au urmat câteva zile nu tocmai frumoase... dar apoi te-a sunat un prieten de-al lui... şi te-a făcut să-l uiţi repede...
Au urmat mereu alţii şi alţii... erai mereu îndrăgostită... Apoi te-ai dus la liceu... Erai deja o divă, iubită de toţi băieţii, şi invidiată de toate colegele... Aveai deja o grămadă de fiţe-n cap, şi erai atât de mândră de tine... nu te interesa părerea celorlalţi... te-mbrăcai tot timpu' în aşa fel încât toţi lăbarii să tremure-n faţa ta, şi-ţi plăcea la nebunie când auzeai peste tot: "mamă ce bună e..."  Au urmat zile excelente... Nopţi petrecute cu băieţi deja majori... Le sugeai p**a pe bancheta din spate, şi erai convinsă că-i cel mai minunat lucru... Nu te-ai întrebat niciodată dacă eşti destul de mare...Până acum... În noptea aia, la ziua prietenului tău, te distrasei de minune, nu-ţi mai aduci aminte cum şi cu cine... Dar peste câteva zile stăteai şi plângeai ca proasta... Tocmai îţi dădusei seama că ar fi fost minunat dacă ţi-ar fi spus cineva, cineva de-ncredere, că dacă ştii să trăieşti cu simţul responsabilităţii, viaţa e destul de lungă să ai timp să le faci pe toate... Dar oare l-ai fi crezut...
Dacă acum ai 14 ani, şi dai de articolu ăsta, căutând, eu ştiu..."statusuri pentru hi5"... o să spui cu siguranţă că cine-a scris asta e doar un tâmpit, un frustrat care nu ştie să-şi trăiască viaţa şi să-şi vadă de treaba lui... Că tu eşti prea deşteaptă ca scenariu' ăsta să fie peste câţiva ani povestea adolescenţei tale...

Sau cu ce-ai greşit tu, ca băiat, că la 19 ani ajungi să te dea tactu' afară din casă... Cât ai vrea să te mai scoată din belele, cât să te mai caute prin spitate că nu eşti înstare să stai departe de scandaluri... că fumezi şi torni alcool în tine de la 12 ani, şi nici liceul n-ai fost înstare să-l termini?... Cine-i vinovat oare ca-ţi plăcea să ţi se spună "jmecher", înconjurat de toţi ţiganii, să te simşi "bazat"?... Şi cine-i vinovat că aceiaşi ţigani te caută acuma să te bată, şi că nu ştii unde să te-ascunzi... 

Aş putea spune sute de poveşti din astea, aş putea urla zile-n şir, şi tot n-aş schimba nimic... mi se va spune în continuare: "cine eşti tu să-mi dai mie sfaturi?"... Şi aşa e... Cine sunt eu? Cum spuneam: şi eu fac parte din aceiaşi generaţie bolnavă... şi nu pot decât să-ncerc să mă păstrez pe mine, cu mintea trează... eu nu pot să mă lupt decât cu demonii din mintea mea...